Analfabeții

Analfabeții

„Aproximativ 42% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeți funcțional, potrivit unui studiu al Centrului de Evaluare şi Analize Educationale prezentat luni, la Cluj-Napoca. Copiii pot să scrie şi să citească, dar nu înțeleg textele asimilate.” Această informație este postată pe internet cu ample comentarii în care este – normal! - beștelită școala. Lasă că nu poate fi asimilat ceva care nu este înțeles, dar să trecem! Care este problema? Și în Biblie se spune: „...aud cu urechile, văd cu ochii, dar nu înțeleg cu inima”. Problema nu este nouă. Îmi amintesc de primul meu an de învățământ, când directorul, un învățător cu vocație, îmi povestea zâmbind șugubăț că a fost în asistență la o învățătoare tânără și ambițioasă, elevii citeau lecția ca pe apă, dar la sfârșitul orei el a scos din buzunar o carte pentru copii, cu literele mari, așa cum erau și cele din abecedar și i-a rugat să citească de acolo. Evident, nu au știut nici măcar să silabisească. Nici un activist - de atunci și de acum – nu știe cum să obțină miracolul înțelegerii. Este un secret pe care doar umilitul Dascăl îl știe. Școala trebuie lăsată să facă ce știe ea, activiștii de partid să nu dea lecții unde nu se pricep. (Dar unde se pricep?) Problema „învățământului comprehensiv” a pus-o recent domnul profesor Andrei Marga, în scurtul său ministeriat, dar a rămas ca o ciudățenie. Pe scaunul pe care au stat Mircea Malița, sau Andrei Marga, au venit activiști care n-au de unde să știe că școala nu se face cu procente, elevii nu-s șuruburi. Procentul de mai sus este chiar onorabil, fiecare generație are premianții, dar și repetenții ei. Doar în „epoca de aur” se cerea ca profesorii să ridice elevii slabi la nivelul celor premianți, lucru imposibil, deoarece chiar poporul spune că din coadă de câine nu poți face sită de mătase. Premianții se fac medici, profesori, ingineri, ceilalți...

Analfabetismul funcțional se vede cel mai bine în Parlament. Când o lege organică – Legea învățământului - spune că pentru școală trebuie să se repartizeze 6% din PIB, iar cei care fac bugetul dau doar 2-3 procente, nu înseamnă că ei știu să citească, dar nu înțeleg? Și nici nu-i de mirare, atunci când în Parlament ajung cântăreți de muzică populară, balerini, sportivi care în viața lor n-au văzut cum arată o lege. Chiar dacă o citesc, nu o înțeleg, că de elaborat... Partidele care pun pe liste personaje cunoscute publicului, dar inocente din punct de vedere politic, așa cum face, de exemplu, partidul care s-a format pe mormântul celui de al doilea mare partid istoric recent dispărut, dau dovadă nu doar de ipocrizie, ci și de faptul că nu au „cadre”. În codul electoral ar trebui trecută obligația ca viitorii parlamentari să aibă cel puțin o licență în drept/administrație/politică, pe lângă studiile profesionale. Până atunci, să spunem „mersi” că totuși pe liste nu sunt – încă! - maneliști.

Ioan NEACȘU

8 nov. 2016