În 2006, când România a fost primită în UE, eu publicam această tabletă în „Ziarul de Bacău. Acuma, după trei luștri de UE, privind înapoi, constat că scepticismul meu de atunci era justificat. Ce va urma? 

53

România de turtă dulce

         Zilele trecute am asistat la o ceremonie mai mult amuzantă decât solemnă, în care domnii Traian Băsescu şi Călin Popescu Tăriceanu au primit de la un cofetar o turtă dulce de forma hărţii României, pe care au plasat-o pe o hartă a Europei făcută din aceeaşi turtă dulce. Membrii Consiliului european, participanţi la ultima şedinţă din anul acesta  la care noi suntem doar observatori, au privit aderarea României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană cu umor. Având un dezvoltat simţ al umorului, preşedintelui nostru i-au dat lacrimile, probabil de râs. Ori poate s-o fi întrebat în gând cine va mânca turta dulce pe care a aşezat-o atât de frumos pe masa Europei? Faptul că de la 1 ianuarie 2007 vom fi cetăţeni ai Europei este totuşi de natură să ne îngrijoreze. Drepturile pe care le vom căpăta vor fi dublate, cum este şi firesc, de datorii. Până unde se vor întinde drepturile şi de unde vor începe datoriile? Până unde România se va afirma ca o voce distinctă, originală şi valoroasă în Europa şi în lume şi de unde va trebui să adoptăm reguli străine de noi, de la tăiatul porcului la asigurarea de sănătate a câinelui, reguli care ne pot dizolva într-o masă imensă de turtă dulce, fără graniţe, dar şi fără identitate? Autonomia locală trebuie privită doar la nivelul unei comune, sau la nivelul unui ţinut, ori chiar al unei ţări? Dacă vorbim de autonomia pe criterii etnice, cum vor maghiarii, autonomia este o absurditate. Dacă vorbim de autonomie decizională în limita legilor, autonomia este ideală. Cel mai bun exemplu l-am avut tot zilele astea, când blândul ministru al şcolilor a luat, în sfârşit, o decizie fermă în problema "discriminării" ateilor. Îmi face plăcere să citez textual:    "Intervenţia Ministerului Educaţiei şi Cercetării pentru înlăturarea simbolurilor religioase din sălile de clasă ar fi total deplasată şi ar restricţiona libera opţiune. În plus, atât petiţionarul, cât şi emitenţii deciziei omit un aspect important: prezenţa icoanelor în unităţile de învăţământ nu este consecinţa unui ordin ministerial, ci o hotărâre a societăţii civile. Prin urmare, trăind într-o societate democratică, decizia trebuie să aparţină tot părinţilor, comunităţii locale şi nu în ultimul rând şcolii." Iată un exemplu ideal de felul cum este respectată libera opţiune a comunităţii locale, a societăţii civile în perfectă concordanţă cu legile ţării şi ale Europei. Ce te faci însă cu posibilitatea unor abuzuri aproape incontrolabile? Un primar nu pune în posesie nişte proprietari pentru că aşa vrea el. Un consiliu local transformă sala de sport a unei şcoli în sală de biliard pentru un afacerist local. Sunt pline buletinele de ştiri de asemenea abuzuri, deoarece factorii de decizie de la nivelul local - primari, consilieri, chiar directori de şcoli - nu au cultura juridică necesară pentru a lua decizii legale, care să nu fie abuzive. De cele mai multe ori ei judecă prin prisma propriilor interese. Dacă inspectorul şcolar, să zicem, nu-i interesat în acordarea diplomelor "Gh. Lazăr", chiar dacă există un ordin al ministrului cu privire la faptul că el gestionează aceste diplome, deci trebuie să le finalizeze, puţin îi pasă! Directorului de şcoală nici atât, ca să nu mai vorbim de primar, care n-are nici un interes să dea câteva milioane de la buget pentru nişte distincţii al căror înţeles îi scapă.

          Era foarte rău să depindă o ţară întreagă de un singur om, cum s-a întâmplat în vremea lui Ceauşescu. Dar dacă o comunitate locală, o comună, să zicem, sau o şcoală, dă peste o asemenea pacoste? Şi sunt mii de comunităţi locale!  Poate că Europa va găsi mecanismele instituţionale şi legislative pentru a evita ca într-una dintre cele douăzeci şi şapte de ţări să apară un dictator. Poate că aceste mecanisme vor putea fi copiate până la nivel de comună, sau şcoală. Trebuie să fim optimişti. Constituţia europeană încă nici nu există. Asistăm la naşterea unei lumi! Să dea Dumnezeu ca această lume să fie una dreaptă şi prosperă, iar România de turtă dulce să se integreze armonios în ea, înainte de a fi mâncată de şobolani!

19 dec.