"Pace vouă !"
Miracolul Învierii Domnului stă la baza întregii credinţe creştine, de aceea
este şi cel mai contestat fapt istoric, din chiar ziua producerii lui, când
soldaţii care păzeau mormântul au fost plătiţi să spună că ucenicii au
furat trupul Mântuitorului, până în zilele noastre, când alte unelte ale
diavolului răspândesc minciuna potrivit căreia s-au descoperit osemintele lui
Iisus. Cea mai mare taină a lumii, evenimentul care uneşte istoria cu veşnicia,
imanentul cu transcendentul, bucuria cea mai pură pe care o trăieşte creştinul
este la noi maculată de alte unelte ale diavolului, care seamănă discordie şi
ură în chiar săptămâna mare ! Creştinii însă nu încetează să creadă în minunea
care a omorât moartea, conferind omului viaţă veşnică în lumină şi pace. În
prima zi a Învierii, Iisus Hristos a adresat femeilor mironosiţe două cuvinte:
"bucuraţi-vă !" şi "nu vă temeţi!", iar când i-a întâlnit
pe Sfinţii Apostoli, i-a binecuvântat spunându-le: "pace vouă"
!
Aşadar, bucuraţi-vă ! Bucuraţi-vă că trăiţi în cea mai bună dintre lumi, cum
spune Filosoful, într-o lume care este "pridvorul Raiului", cum spun
Sfinţii Părinţi. Lumea creată de Dumnezeu este frumoasă şi bună, doar păcatele
oamenilor şi lucrările diavolului o maculează din loc în loc. A privi încruntat
această lume, a fi veşnic nemulţumit este păcat. Despre Sadoveanu se spune că,
atunci când ploua şi era ceea ce noi numim "vreme urâtă", el privea
cu bucurie pe fereastră şi exclama: "Straşnic mai plouă!" Creştinul
trebuie să ştie să se bucure de lumea lui Dumnezeu.
Aşadar, nu vă temeţi! Nu aveţi de ce şi de cine să vă temeţi, deoarece moartea,
singurul duşman al omului, a fost înfrântă prin miracolul învierii. Teama
inoculată oamenilor de regimul comunist, teama pe care o seamănă acum unii
politicieni sau ziarişti obişnuiţi să se impună, precum activiştii de
odinioară, prin teamă, nu-l poate atinge pe creştinul care, prin botez şi
împărtăşanie, poartă în suflet Sfântul Duh.
Aşadar, pace vouă! Pacea pe care o aduce în suflet Învierea Domnului nu poate
fi tulburată de scandalurile produse de domnul preşedinte. El n-a citit ce
scrie Cronicarul: "...mai bine ar fi pentru blândeţe să-l asculte şi să-l
iubească şi cu dragoste să-i slujască, decât de frică şi de groază să i se
plece. Că cele ce iaste voia să să teamă atâta norod de un omu, trebuiaşte şi
el să să teamă de toţi ; că tot vărsătoriul de sânge de frică face, ca să ia cu
spaima şi să să teamă toţi de dânsul, ci ar putea face cu blândeţe." El
pozează în luptător anticomunist, dar condamnarea comunismului a fost
intenţionat o formă fără fond. El pozează în justiţiarul care luptă împotriva
corupţiei, dar cei mai mari hoţi scapă, eventual fugind peste graniţă ! Eu nu
zic să nu fie prinşi hoţii, dar cred că parchetul ar trebui să acţioneze cât
mai discret, chiar secret. A spune în fiecare zi ce fac procurorii, este ca şi
cum ai lega de coada pisicii clopoţei, apoi ai trimite-o să prindă şoareci !
Iar domnul preşedinte leagă de coada procurorilor nu clopoţei, ci clopotele
catedralei ! Zgomotul asurzitor este menit proştilor, care cred astfel că
justiţiarul luptă neînfricat cu hidra corupţiei şi "deştepţilor",
care sunt astfel avertizaţi şi se feresc de "pisică" !
Creştinii credincioşi ascultă cuvintele Mântuitorului şi se roagă: "Dă,
Doamne, ca Pacea pe care a chemat-o Iisus Hristos asupra Apostolilor să se
pogoare şi asupra noastră !
...şi ne izbăveşte de cel viclean..."
10 apr. 2007
