Analfabeții
„Aproximativ
42% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeți funcțional,
potrivit unui studiu al Centrului de Evaluare şi Analize
Educationale
prezentat luni, la Cluj-Napoca. Copiii pot să scrie şi să
citească, dar nu înțeleg
textele asimilate.” Această informație este postată pe internet
cu ample comentarii în care este – normal! - beștelită școala.
Lasă
că nu poate fi asimilat ceva care nu este înțeles, dar să trecem!
Care este problema? Și în Biblie se spune: „...aud cu urechile,
văd cu ochii, dar nu înțeleg cu inima”. Problema nu este nouă.
Îmi amintesc de primul meu an de învățământ, când
directorul, un învățător cu vocație, îmi povestea zâmbind
șugubăț că a fost în asistență la o
învățătoare tânără
și ambițioasă,
elevii citeau lecția ca pe apă, dar la sfârșitul
orei el a scos din buzunar o carte pentru copii, cu literele mari,
așa cum erau și cele din abecedar și i-a rugat să citească de
acolo. Evident, nu au știut nici măcar să silabisească. Nici un
activist - de atunci și de acum – nu știe cum să obțină
miracolul înțelegerii. Este un secret pe care doar umilitul Dascăl
îl știe. Școala trebuie lăsată să facă ce știe ea, activiștii
de partid să nu dea lecții unde nu se pricep. (Dar unde se pricep?)
Problema „învățământului comprehensiv” a pus-o recent domnul
profesor Andrei Marga, în scurtul său ministeriat, dar a rămas ca
o ciudățenie. Pe scaunul pe care au stat Mircea Malița, sau Andrei
Marga, au venit activiști care n-au de unde să știe că școala
nu se face cu procente, elevii nu-s șuruburi. Procentul
de mai sus este chiar onorabil, fiecare
generație are premianții, dar și repetenții ei. Doar în „epoca
de aur” se cerea ca profesorii să ridice elevii slabi la nivelul
celor premianți, lucru imposibil, deoarece chiar poporul spune că
din coadă de câine nu poți face sită de mătase. Premianții
se fac medici, profesori, ingineri, ceilalți...
Analfabetismul
funcțional se vede cel mai bine în Parlament.
Când o lege organică – Legea învățământului -
spune
că pentru școală trebuie să se repartizeze 6% din PIB, iar cei
care fac bugetul dau doar 2-3 procente, nu înseamnă că ei știu să
citească, dar nu înțeleg? Și nici nu-i de mirare, atunci când în
Parlament
ajung cântăreți de muzică populară, balerini, sportivi care în
viața lor n-au văzut cum arată o lege. Chiar
dacă o citesc, nu o înțeleg, că de elaborat... Partidele care pun
pe liste personaje cunoscute publicului, dar inocente din punct de
vedere politic, așa cum face, de exemplu, partidul care s-a format
pe mormântul celui de al doilea mare partid istoric recent dispărut,
dau dovadă nu doar de ipocrizie,
ci și de faptul că nu au „cadre”. În codul electoral ar trebui
trecută obligația ca viitorii parlamentari să aibă cel puțin o
licență în drept/administrație/politică, pe lângă studiile
profesionale. Până
atunci, să spunem „mersi” că totuși pe liste
nu sunt – încă!
-
maneliști.
Ioan
NEACȘU
8
nov. 2016